In urma cu 100 de ani, deplasarea dintr-o zona in alta necesita alocarea a cel putin cateva ore. Pentru traseele lungi, care implicau traversarea unor suprafete intinse, cu multe obstacole naturale, calatoria putea ajunge la peste 30 de zile.

Astazi, gratie nenumaratelor mijloace de transport, lucrurile sunt mult simplificate. Cercetatorii de la Joint Research Centre, organism afiliat Comisiei Europene, arata intr-un recent studiu ca pana si cele mai inaccesibile zone pot fi strabatute in cel mult 48 de ore.

Acestia au intocmit o harta a accesibilitatii, in care principalul criteriu a fost timpul necesar ajungerii in cel mai apropiat oras de cel putin 50.000 locuitori folosind retelele terestre (sosele, caile ferate) si fluviale (reteaua de rauri). In plus, sunt luati in calcul si factori precum altitudinea, tipul zonei traversate sau usurinta trecerii granitelor dintre state.

Rezultatele sunt, la prima vedere suprinzatoare. Potrivit cercetarii, mai putin de 10% din suprafata pamantului se afla in zone in care cel mai apropiat oras este la mai mult de 48 ore distanta. Asfel, cea mai inaccesibila zona este Podisul Tibet, unde cel mai apropiat oras este la 3 saptamani distanta: o zi cu masina si restul de 20 pe jos, din cauza inexistentei unei infrastructuri rutiere.

Multe dintre zonele considerate inaccesibie s-au dovedit a nu fi atat de izolate. In Amazon, de exemplu, reteaua vasta de rauri si numarul tot mai mare de sosele fac ca doar 20% din suprafata sa fie la mai mult de doua zile de oras. La fel stau lucrurile si in Canada sau in China.