O vorba prin romani spune ca omul gospodar isi face iarna car si vara sanie. Fara sa stie teoria ciclicitatii economice bunul simt gospodaresc a intuit ca te costa mai putin sa ai un lucru necesar atunci cand, din varii motive – in cazul proverbului motivul e pur sezonier-restul lumii nu il cauta sau nu se gandeste sa il caute. Lucrurile stau la fel indiferent ca e vorba de sanie, car sau locuinta.
Ganditi-va un pic: cati oameni pe care ii cunoasteti iesisera la cumparaturi imobiliare in 2006-2008? Cum bani pe la banci erau, preturile cresteau mintenas. Cine s-ar fi gandit la concedieri cand economia mergea iar in anumite domenii, cum era cel al constructiilor, erau lefuri si nu se gaseau angajati? Atrasi ca fluturii de bec, micii investitori au dat navala fara sa realizeze ca ei insisi duceau preturile tot mai sus. Vara imobiliara era pe sfarsite, iar lumea tot se mai inghesuia dupa carute. Sa tot fii vanzator, ca piata era a ta! Iarna? La asa fierbinteala de preturi si tranzactii, cine s-ar mai fi gandit la zapada?
Numai ca si pietele au regula lor: cald-rece, cald-rece, chiar daca “anotimpurile” au cadenta diferita de cele astronomice. Uneori perioadele calde sunt mai lungi, alteori mai scurte. Dar iernile vin de fiecare data!
Cine a avut 100.000 de euro si rabdare in 2007-2008 poate cumpara acum lejer dupa formula 2 la pret de 1 si chiar nu trebuie sa se grabeasca. Veti replica: dar cine a stiut? Repet: iernile vin de fiecare data! Cum economiile nu pot creste la nesfarsit nici pietele imobiliare nu se comporta altfel. Marea criza economica de la sfarsitul anilor 20 a fost precedata de o ditamai bula imobiliara formata in statul american Florida la inceputul anilor, 20. Zapada recesiunii s-a asternut in octombrie 1929, iar soarele avea sa apara abia dupa 1933. Bursa, pietele de marfuri, cele de metale, nu pot creste la nesfarsit pentru ca raportul de forte dintre vanzatori si cumparatori se schimba, indiferent daca asta se intampla mai rar sau mai des. Atentie asadar la momentele in care vanzatorii incep sa piarda ori au pierdut deja puterea.
Cand peste tot in jur toata lumea cauta sa cumpere, cand bancile dau cu larghete imprumuturi si majoreaza gradul de indatorare spre treisferturi din venituri, cine credeti ca face preturile? si daca toata lumea “isteata” cumpara, atunci cine sunt “fraierii” care vand atat de mult incat cei care cumpara reusesc sa aiba contrapartida? De regula, cei mai multi investitori mici cumpara printre ultimii iar cand piata se intoarce (cu scaderi de peste 15-20%) se incapataneaza sa ramana cu speranta ca piata isi va reveni. Daca vreti sa cumparati, nu va grabiti si asteptati-i sa capituleze, chiar daca asta poate sa dureze luni bune. Pe orice piata ar fi, investitorii mai putin versati, care sunt si cei mai multi, accepta cu greu sa marcheze pierderile. Vine un moment insa cand, fie siliti de imprejurarile economice, fie satui sa-si vada plasamentele istovite de-atata scadere, vor renunta si vor marca pierderea. Pentru ei este deja prea tarziu. Pentru cumparatorul rabdator, momentul incepe sa devina prielnic.
Mai e un motiv pentru care piata romaneasca de imobiliare trebuie tratata cu mare atentie, mai cu seama la cumparare: lipsa transparentei. Cum poti evalua cat mai aproape de realitate raportul dintre cerere si oferta cata vreme nu se cunoaste volumul real al tranzactiilor? Multi au cumparat, in 2007-2008, terenuri si apartamente dupa ureche, ispititi de indemnurile agentiilor imobiliare a caror recomandare era: cumparati azi ca maine veti lua mai scump! Asi intalnit vreun agent imobiliar care sa va avertizeze ca balonul e prea umflat si sta sa pocneasca?
Indexul imobiliar oficial despre care se vorbea la un moment dat ca ar putea aparea la finalul lui 2008 sta pitit dupa protocoale si declaratii de bune intentii. Desi Uniunea Europeana nu a pus la punct o metoda de calcul al unui indice comunitar, Banca Centrala Europeana realizeaza totusi, de cativa ani buni, un indicator bazat pe rapoarte ale tarilor din zona euro.
Integral in Romania Libera